Cred ca butoanele pot fi cultivate in padure

June 07, 2017
Mi-am infipt cu sete degetul in primul buton. Si-au venit acrobatii cu sarmele lor, cu bicicletele desucheate si cu turma de elefanti in buzunar. (Fac o paranteza – s-o si desenez? – se aude un papagal din vecini. Imita o cioara alcoolica). Ma irita si nu mai nimeresc butonul, se duc acrobatii sa-si faca numarul. Mai mic, din ce in ce mai nabagat in seama, in seara asta au venit la primul apel dar mi-au sugerat ca sunt foarte obositi iar pe monede nu mai au de gand sa presteze. Pare ilogic, un acrobat sa nu faca tumbe. Nu e meseria lui? Saltimbancul ce-si reneaga casta. Unde o sa ajungem?

Al doilea (am vazut de curand pe cineva scriind al “doi-lea”) buton e straveziu si nu cheama pe nimeni. E ca un senzor de lift atunci cand doarme printre maci rosii si canepa cultivata cu bune intentii. Adica adormit, supus, cuibarit in sus-jos si epuizat de atatea si-atatea solicitari. Un buton ce-l poti smulge cu furie din perete si calca senin in picioare. 

Pe buric vreau sa apas. Pe-al meu sau pe-al tau, imi este absolut indiferent, vad pe-al tau o pietricica rosie ce-a strapuns carnea. Nu ti-a devenit butonul vulnerabil in conditiile astea? Acum realizez ca mi-ai distrus si ultima sansa de a controla emotii. Ma lungesc la maxim, imi urla fibrele si nu mai pot sa-ajung… Poti sa sufli putin din varful buzelor? E mult prea fierbinte si ramanem fara de comenzi…

About the author

Donec non enim in turpis pulvinar facilisis. Ut felis. Praesent dapibus, neque id cursus faucibus. Aenean fermentum, eget tincidunt.