Skip to main content

Posts

Showing posts from 2014

Eurovisionul cu barba

E un miracol, Paula si Ovi au castigat la Eurovision locul al 12-lea, in timp ce fameia cu barba a luat marele trofeu. Carnat Conchita s-a detasat fata de toti ceilalti concurenti pentru ca a fost 2 in 1. Ceilalti nefiind decat 1 au pierdut si astfel, pentru prima data in istorie a Eurovisionul a fost castigat si de un barbat si de o femeie. Carnat! O combinatie intre Paula si Ovi ar fi fost mult mai interesanta daca cei doi ar fi fost o singura persoana. M-am uitat la concurs cu mare atentie si nimic de acolo nu mi-a trezit interesul. Fiecare incerca sa vina cu ceva inedit, polonezii au spalat rufe traditional cu niste actrite demne de filme pentru adulti. Carnatul sigur pute a usturoi si i-as recomanda macar niste saculeti masina pentru un miros mai fresh.

O plimbare

Aer curat, aproape de munte. Pacat ca nu este decat o zi ploioasa! Pacat ca soarele se ascunde astazi! In loc sa vina sa ne alinte cu razele lui distinse si gingase. Totusi, nimic nu se compara cu o plimbare prin padurea uda, care iti dezvaluie niste mirosuri incredibile de cetina si de floricele care tocmai au prins viata.

Ceea ce e minunat este ca bateriile au fost incarcate, special pregatite pentru a incepe o oua saptamana de lucru la firma de servicii salarizare la care imi petrec mai mult de jumatate din timpul unei zile, de mai bine de 4 ani.

As am petrecut eu cea mai frumoasa zi de Paste pe care am trait-o pana in acest moment al vietii mele. Printr-o padure care a dezvaluit pentru noi miresme inedite, de parca vroia sa ne spuna "Buna dimineata. M-am trezit! Vino sa ma vizitezi si sa ma simti!"

Totusi am si mancat traditionalele mese care ne-au cam istovit, ce-i drept, si tocmai de aceea am decis sa facem aceasta plimbare minunata care oarecum ne-a facut sa realizam …

Punct

si de la capat. nu stiu cu ce resurse…

”….Cand soarele e prea mic pentru atata durere strigi zadarnic dupa o mare de pacura cu valuri negre si fierbinti. De ce dupa o noapte de dragoste in care n-ai avut nimic de reprosat vietii de apuca un fel de acces de mila pentru existenta? urma in suflet a voluptatii: o catastrofa de luciditate. Cel mai frumos omagiu pe care il poti aduce unei femei este sa-ti amintesti de ea atunci cand nu mai ai nimic de pierdut.Acele clipe de singuratate o revendica imperios pentru a ne mangaia de ruptura cu viata…. Doar Dumnezeu sa se mai roage pentru acela in care nu are ce sa mai moara…”

se invalmasesc in mine amintiri de nopti in care am iubit cu tot focul sufletului meu si amintiri de nopti in care mi-am strigat iubirea in fata neantului, in gol, clipe in care stiam ca nu sunt auzita, ca nu exista ”obiectul” acestei iubiri nici fizic, nici metafizic. nimic nu se pierde, totul se aduna. nimic nu piere, totul se transforma. urletele in suspine. amintirile …

fara titlu.fara sens

singuratatea poate fi voluptoasa. si dorul. singuratatea pastreaza voluptatea fortei de creatie. dorul are darul de a-mi sugruma orice pornire naturala mie, inclusiv aceea de a cauta sau de astepta. ma condamna la pat si la nesomn. la munca fara de roade. la hrana fara gust si miros si la excese evidente de tutun si alcool…numai bine ca nu apare tocmai des. acest dor din aceasta noapte il gasesc fara sens si in mod cert fara raspuns. si il identific dupa cantitatea noptilor fara somn…si dupa visul cu ochii larg deschisi.

stiu ca nu va pricepe. se citeste teama. o teama nu lipsita de farmec. ma evita. ma prefac. il evit. il condamn. privesc la el perfid, din spate, ca o felina ametita.vibratia trupului tinteste spre cer, privirea cauta undeva dincolo de marginile pamantului. dar imi inghit ciuda si urmaresc mai departe cu ochii mereu incordati in aceasta privire celesta si bizar senina. caut rasfrangerea buzei. mladierea buclei jucata de mers si de vant. miscarea aroganta a spatelui…su…

”frumosul nu-i decat pragul inspaimantatorului…

‘’si-l traversam anevoie”….am incercat sa inteleg de unde si de ce….am inteles tarziu si nu sunt nici macar convinsa, pentru ca e totul prea departe ca sa mai simt ceva, ca sa imi mai amintesc…se sterge totul. ramane ceva ca o rana in care am ascuns o nemurire. daca mai crezi inca in moarte inseamna ca n-ai cunoscut inca nimic. si daca vei cunoaste nu vei intelege. si iarasi nu pot! si ma intorc!…si inca mai esti acolo departe si inca ma mai doare…pseudoregina fara regat…si fara rege…si fara nimic.pseudomana pe care o intind sa ajung din urma un pseudovis pierdut intr-o pseudonoapte cu o pseudoluna pe un pseudocer simt ca imi pierd mintile….asta daca le-am avut vreodata.
pseudolacrima se prelinge pe pseudoobrazul meu.sunt o antipatica. pretioasa, silfida, caraghioasa, ma preling prin lume. cica traiesc (sau cel putin asa pretind pseudofiintele care roiesc in jurul meu).pseudolacrima aia a devenit omniprezenta.pseudotrairi.

continui sa cred ca numai in fata absolutului naturii iti real…